Cred că aceste două cuvinte îi permit publicului meu privitor să înţeleagă ”ce văd” şi ce simt” atunci când pensulele mele dau contur anumitor imagini şi vibrează, ca şi mine, la forţa sau gingăşia culorii care parcă se cere să fie atunci, acolo.
Pentru primul contact cu publicul am ales două teme majore, bicefale:
• munte - brazi;
• credinţă - divinitate.

Ca să contrabalansez forţa muntelui în economia expoziţiei am mai optat pentru mare şi furtună, pentru stejar şi zadă, creând astfel un arc spaţial care să cuprindă atât zona de munte cât şi pe cea de deal şi mare.

Dincolo de cele două teme dominante, gândurile mele gravitează constant şi în jurul:
• femeii - o prezenţă permanentă în viaţa noastră, în diferitele ei ipostaze;
• copiilor - cu drăgălăşenia şi puritatea lor specifică;
• bătrânilor - atât de calzi şi cu o lumină specială pe chip;
• trecutului, prezentului şi viitorului - pe care îl ştim, simţim sau intuim, fiecare dintre noi, într-o manieră personală.

În tablourile cu personaje am apelat, adeseori, la o reprezentare sumară, doar conturând oameni fără trăsături bine definite, considerând că putem fi oricare dintre noi.
Ca procedură efectivă mi s-a intâmplat adesea să încep o idee, dar pe măsură ce lucram apăreau elemente noi, care mă cucereau pe loc.
Marius Bucur-Sabo